Leapsa

Mda... am văzut, mi-a plăcut... şi... dau mai departe :-D



SUNT… fericită

AŞ VREA… să vină mai repede concediul

PĂSTREZ… toate tâmpeniile posibile

MI-AŞ DORI… să pot să văd cât mai multe locuri

NU ÎMI PLACE… să fie cineva supărat/ă pe mine

MĂ TEM… că timpul trece mult prea repede

AUD… orice (de ascultat ascult mai greu)

ÎMI PARE RĂU… că nu pot să fac tot ce aş vrea să fac

ÎMI PLAC… ciocolata albă şi îngheţata de vanilie

NU SUNT… înaltă

CÂNT… tot timpul

NICIODATĂ… nu o să fiu îmbrăcată cu totul în roz

RAR… ascult ploaia

PLÂNG… atunci când eşti nedrept/nedreaptă cu mine

NU SUNT MULŢUMITĂ… dacă nu pricepi tot ce explic

NU ÎMI PLACE… să te uiţi urât la mine

SUNT CONFUZĂ… atunci când nu vreau să te ascult

AM NEVOIE… de tine

AR TREBUI… să dorm mai mult :-P

Cine are chef... be my guest!!!
Kissssssssssss

?

De ce nu îi ascultăm niciodată pe cei din jur? De ce le cerem tot timpul sfaturi dacă oricum nu intenţionăm să le urmăm? De ce crezi că ai tot timpul tu dreptate şi încerci să cauţi aprobarea celorlalţi... oricum nu te interesează părerea lor... sau ... poate că te interesează... de aceea nu vrei ca ei să te cunoască aşa cum eşti şi... sunt amunite lucruri pe care le ascunzi.
Jocul ăsta o să se termine cândva... mai mult ca sigur nu o să se termine frumos... şi tu o să suferi cel mai mult... deşi şti asta refuzi să priveşti adevărul în faţă... o sa vină ziua când nu o să mai poţi evita lucrul ăsta...
Trăieşti un vis sau o minciună? ... cât de departe vrei să mergi?

Iarna!!!

Iubesc iarna!!! Yeap... I do!!!
E frig, e nebunie pe străzi, e gheată pe şosele, trotuarele sunt nemăturate, lumea iese din casă numai dacă "trebuie", geamurile sunt îngheţate, hainele sunt de la groase spre foarte groase... exact... sunt foarte multe motive să urăşti iarna... dar mie îmi place.
Şi ce dacă trebuie să megrem cu taxiul dimineaţa... şi ce dacă maşinuţa rămâne blocată în curte printre zăpadă... şi ce dacă drumurile sunt blocate... sau în cel mai bun caz se circulă foarte greu pe ele pentru că firmele de dezăpezire sunt mereu surprinse că ninge iarna...
Îmi place pentru că totul e alb, îmi place să urmăresc fulgii de nea cum plutesc în aer aş putea să stau să îi privesc ore întregi... nu îmi place frigul dar sunt dispusă să îl îndur pentru o plimbare printre nămeţi, pentru o tură cu sacul la Pălti, pentru o bulgăreală bună. Mi-e dor de cabanele alea de demult ... când abia ajungeam acolo cu "conserva" şi puteam oricând rămâne blocaţi încă vreo două zile din cauza ninsorii.
Acum ninge... şi din 5 în 5 minute mă uit pe geam... ce fain e afară... abia aştept să se termine programul şi să ies la aer!!!
Vreau la munte!!! Încă două zile şi e weekend(azi deja nu se mai pune :-P)! YEEEEEEY!!!

La multi ani 2010...

Wow... a mai trecut un an!
Nici nu ştiu cum să încep... da ştiu că nu am mai scris de mult... ştiu că ar cam fi fost cazul să mai apar şi pe aici... da ce să-i faci... sincer... nu am mai prea avut timp să scriu... şi, chiar dacă s-ar fi gasit timp... inspiraţia a fost cam pe minus în perioada asta, dar am început un nou an aşa că... HERE WE GO AGAIN!!!
Ca să fac o analiză pe scurt pentru 2009 ...
* Aş putea să spun că anul a început "normal" fără evenimente "mari"... nu cred că aveam cine ştie ce aşteptari sau planuri pe care aveam de gând să le pun în practică... sau cel puţin nu îmi mai amintesc... aşa că nu pot să spun că din acest punct de vedere sunt dezamagită.
* Vroiam un concediu... şi m-am ales cu două... unul superb... mai "relaxant"... în Italia, la Sanda, care mi-a adus amintiri super şi unul plin de energie şi distracţie la noi la mare ... în Costineşti... n-aş putea să spun care dintre ele mi-a plăcut mai mult şi nici de care dintre ele o să îmi fie mai dor.
* La job nu s-au întâmplat prea multe... doar "pe hârtie" s-au modificat unele date... nu foarte semnificative şi nici foarte interesante.
* Sfârşitul verii a mai adus nişte "prieteni" în viaţa mea şi... pe lângă ei şi o persoana foarte importantă pentru mine... care de atunci mă face să zâmbesc mai mult şi... să fiu mult mai fericită ;;) :-* ... care de atunci e lângă mine şi mă supertă aşa cum sunt :-P
* Sărbătorile... au trecut prea repede, nici nu am avut timp să mă bucur de ele, a fost frumos, dar... prea scurt... şi mă bucur că ai fost şi tu acolo!!!
* Pe lângă toate astea am avut şi trei prietene foarte bune care au stat lângă mine şi m-au suportat/consolat/enervat/bătut la cap/scos în oraş/distrat ... şi alături de care m-am simţi super!!!
Cam asta a fost... un an super, părerea mea... din care vreau să îmi amintesc doar lucrurile bune!!!
Cât despre aşteptările pentru noul an... păi... eu zic să o luăm încet şi ... să vedem ce o să fie!

Relaţii...

Un lucru e sigur ... nu putem trăi viaţa în singurătate... tot timpul avem nevoie de cineva care să ne fie alături. Când suntem mici avem nevoie de părinţi care să aibă girjă de noi şi să ne îndrume primii paşi în viaţă, de fraţi/surori cu care să ne certăm şi care să ne înveţe cum să împărţim lucrurile cu cei din jur, cum să trecem prin momentele grele, avem nevoie de prieteni care ne aduc bucurii şi de cele mai multe ori ne aduc zâmbetul pe faţă, avem nevoie chiar şi de “duşmani” fără de care viaţa ar fi mult prea plictisitoare, fără certuri, fără probleme. Părerea mea e că noi, deşi căutăm perfecţiunea, dacă am ajunge vreodată să o găsim nu am fi de acord cu ea... ne este greu să fim tot timpul fericiţi şi mai ales ne-am plictisii mult prea repede.
Avem nevoie şi de acea persoana fără de care susţinem că nu putem trăi, acea persoană care reprezintă totul pentru noi, acea persoană pentru care suntem capabili să renunţăm la orice şi pe care suntem dispuşi să o aşteptăm toata viaţa (cu anumite limite bineînţeles)... până când ajungem la concluzia că totul poate fi doar o iluzie... doar o idee fixă pe care cineva ne-a băgat-o aiurea în cap ... şi totuşi... cum adică există doar o singură persoană în toată această lume care e jumătatea mea... îţi dai seama cât de mult ar trebui să caut până când o găsesc... şi, dacă persoana asta s-a născut (să zicem) în Mozambic, sau pe o insulă undeva departe de mine... şansele ca eu să o întâlnesc scad foarte mult... păi, asta ar însemna că sunt două “jumătăţi” pe planeta asta care au şanse minime de a fi pe deplin fericite ...
Părerea mea e că... pentru fiecare în parte există mai multe persoane pe care să le considerăm “suflete pereche”, pe care putem să le iubim, alături de care putem să zâmbim în fiecare zi şi care ne face viaţa mai frumoasă cu orice privire, atingere, cuvânt...
Tot ce trebuie să facem e să zâmbim... să trăim viaţa din plin alături de persoanele dragi şi să nu regretăm niciodată trecutul nostru... pentru că tot ceea ce facem ne reprezintă... şi după cum spunea cineva mai demult... "E mai bine să regreţi ceva ce ai făcut decât ceva ce nu ai făcut!!!"
Kisssssssssssssss

E mic... foarte mic...

Oraşul ăsta în care ne ducem noi viaţa de zi cu zi mi se pare tot mai neîncăpător... e foarte foarte mic... toată lumea cunoaşte pe toată lumea ... nu mai poţi să ieşi în oraş la o plimbare fără să dai peste cel puţin 3 persoane cunoscute, sau să nu afli că x... deja îl cunoaşte pe y deşi, tu credeai că nu prea există şanse să se ştie...
Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să îmi fie prezentată aceeaşi persoană de mai multe ori... şi nu pentru că aş fi uitat, ci pentru că ajung să îi cunosc în grupuri diferite de prieteni .
Sunt prea puţine cluburi, terase, baruri... în care să ieşim, oraşul e tot mai aglomerat, dar feţele rămân aceleaşi.
Nici nu vreau să încep cu ... restul locaţiilor de "divertisment"... dacă se poate spune aşa... avem un parc mai "hotarât", care e plin de alergători, biciclişti, persoane pe role... şi aşa mai departe care se înghesuie pe aleile mult prea înguste şi marcate total aiurea pentru atâtea activităţi... pe când în restul parcurilor ajungi dintr-un capât în altul în maxim 2 minute. Avem oraşul vechi... pe care îl redescopăr de fiecare dată când vreun prieten/prietenă vine în vizită din alt oraş, câte clădiri de admirat, două turnuri din care se poate vedea cam tot oraşul... câteva biserici, arhitectură interesantă... fiecare diferită în felul ei... zidurile cetăţii... vreo 3 muzee şi... gata... noroc cu muzeul Astra care mai salvează cât de cât situaţia... acolo chiar ai unde să te plimbi şi chiar ai ce să vezi... dacă ai o dupămasă liberă.
Dacă eşti turist oraşul ţi se pare plin de locuri interesante, ţi se pare că doar o zi sau chiar două nu ar fi de ajuns să îl vizitezi pe tot şi să îi afli toate secretele dar noi... sibienii îl ştim deja şi doar vreun festival sau vreo piesă nouă de teatru (atunci când e deschisă sesiunea de teatru) ne scoate din rutina zilnică.
Îmi place oraşul în care trăiesc... dar cred că am nevoie de câteva luni departe de el... vreau să îmi fie iar dor să mă plimb pe străduţele astea pline de istorie şi de ... lume cunoscută!!!
Kisssssssss

Nunta la români...

Weekendul trecut am fost la nuntă... îmi era dor de un "eveniment" de genul ăsta, de toată agitaţia din ziua X, de toate neamurile (pe multe dintre ele nici măcar nu le cunoşteam), de tot tam-tam-ul aşa în general.
Totul a început cu stângul din cauza că maşina lui Ade era în service, din păcate un aiurit nu a fost atent la o trecere de pietoni şi a cam lovit-o puţin în spate... şi evident cei din servici, mincinoşi de meserie au lungit-o pe cât posibil cu "predatul" maşinii... miercuri sigur e gata... de fapt vineri dimineaţa, de fapt... sunaţi mai târziu, şi ... până la urmă a fost gata doar sâmbătă dimineaţa, aşa că, am avut ceva "emoţii" gândindu-ne că o să mergem cu trenul până acolo. Nu ar fi fost tocmai o problemă dacă era o simplă plimbare până în Mediaş, dar... să te urci cu toate hainele "de gală" în tren... să te chinui să nu şifonezi "mirificele" rochiţe... ar fi fost cam greu... şi mai ajungeam şi foarte târziu. Lăsând astea la o parte să trecem la partea cu miri, flori, rochii şi toate cele.
Chiar dacă am ajuns destul de devreme... lumea nu prea avea chef de plimbări pe la primărie, fotograf, biserică... aşa că ... în cele din urmă am ajuns numai la sală. Mireasa ... superbă... şi foarte fericită, mirele la fel, familiile foarte agitate, încercând să se asigure că totul e perfect şi că toată lumea e mulţumită.
La început a fost cam plictiseală... dar s-a animat atmosfera destul de repede, evident au fost prezente şi nelipsitele momente gen... furatul papucilor miresei, furatul miresei, apoi furatul mirelui ... şi o nouă chestie care nu am mai văzut-o până acum ... furatul pantofului mirelui, ce să-i faci... cam cleptoman românul , asta e... după care a urmat aruncatul buchetului şi a jartierei şi veşnicele dansuri pe masă ... condimentate cu ceva strip-tease (pedepse diverse pentru "recuperarea" mirilor).
Nici din playlist nu au lipsit hiturile gen "Puşca şi cureaua lată", "Dansează pe masă nevastă" (nu ştiu cum se numeşte de fapt melodia...), melodii vechii de la 3 Sud Est, Menaito şi aşa mai departe.
Per total, eu una chiar m-am distrat, după cum spuneam ... mi-am mai cunoscut încă vreo 2 veri, mi-am revăzut "nepoţii" de la veri ... care au crescut şi aproape că nu i-am mai recunoscut, am dansat şi am stat la poveşti cu toată lumea!!!
Nu am ajuns la continuarea care a fost imediat după nuntă, pentru că eram foarte obosiţi, am mers doar a doua zi la o ultimă bârfă...
Ioana şi Pişti (n-am idee care e de fapt numele lui)... CASĂ DE PIATRĂ!!! şi copiii de beton!!! :-P
Kisssssssssssssss