De ce e viaţa asta atât de complicată? Frate de multe ori stau şi mă gândesc că noi suntem cei care o complicăm atât de mult... probabil că de plictiseală, sau poate că vrem să avem tot timpul o ocupaţie. Banala viaţă calmă ne-ar plictisi prea mult. Să nu avem parte noi de o dicuţie în contradictoriu, o ceartă cu vecinul/persoana de lângă noi din autobuz (parcare)/colegul de muncă (şcoală)/orice necunoscut care a îndrăznit să apară în faţa noastră la un moment dat... Să nu citim în ziare că x l-a luat de gât pe y, că z l-a împuşcat/bătut/violat... şi aşa mai departe pe q ... să nu ne bucurăm şi noi de circul făcut de politicieni... ar fi chiar prea de tot... ne-am plictisi de moarte... Viaţa trebuie trăită cu cât mai multă aventură şi cu cât mai multă poftă de viaţă.
Kisssssssssss
PS O mică părticică dintr-un cântec care mă reprezintă acum
You can't play our broken strings
You can't feel anything
That your heart don't want to feel
I can't tell you something that ain't real
PPS Mă bucur că s-a întâmplat ... dar îmi pare şi rău un pic... că s-a terminat!
Un comentariu:
:*
Trimiteți un comentariu