Viaţa la ţară...

Viaţa la ţară... de Diuliu Zamfirescu :-P ... nope de fapt de Gherman Anişoara ;;).
O săptămână de concediu e ca o gură de aer proastpăt de munte dimineaţa "pe răcoare"... un pahar de cola cu gheaţă într-o dupămasă toridă, sau cum ar zice Pink "the breathe before the kiss".
Yeap, de aşa ceva am avut parte săptămâna asta, de concediu... şi, ca să nu stau pe acasă ... luni mi-am făcut bagajul şi m-am urcat în tren... am şi uitat cât de mult îmi place să merg cu trenul... să am o carte în mână, căştile în urechi şi geamurile imense cu peisaje super!!!
Am plecat spre Copşa Mică, la mătuşi, unchi, verişoare şi veri... şi miercuri am fost chiar şi la ţară... nu am mai fost pe acolo de vreo 3 ani şi îmi era dor de locurile alea, de sat, de curtea bunicilor, de grădini, de liniştea din zonă (deşi mai nou e semnal şi pe acolo... ceea ce nu îmi prea convine... eu credeam că o să uit de telefon, chiar şi numai pentru o zi).
Am avut ceva treaba deci nu am stat chiar degeaba, dar toata colţişoarele îmi aduceau aminte de câte ceva, şura cu fân, leagănul care obişnuiam să îl legăm acolo, curtea pe unde jucam "ascunselea", strada unde jucam "încetu' cu încetu' se face oţetu'", camerele, pustii acum, în care buni ne zicea poveşti, gradina cu "de toate", mere, prune, caise, piersici, crihine, corcoduşe, dude, struguri, plăcinta cu varză făcută pe vatră, "popcornul" făcut în curte la foc, dulapul pe care buni ascundea căteva bomboane sau vreo ciocolată rătăcită ... totul părea acum atât de gol... şi parcă toate erau mai mici, satul e mai mult pustiu acum... pe uliţele unde găseai câte doi trei copiii la fiecare poartă acum nu am mai întâlnit decât un câine. Of ... cât de dor îmi e de alea câteva săptămâni pe vară care le petreceam pe acolo, când ieşeam la poarta până seara târziu (10 seara că doar eram copiii)... când mergeam la "cooperativă" după un baton de ciocolata, sau bomboane de lapte, când mergeam şi noi copiii să ajutăm la adunat fânul, deşi mai mut cred că încurcam de fapt, când ziua ni se părea mult prea lungă dacă trebuia să o petrecem în câmp sau prea scurtă dacă eram adunaţi toţi copiii din sat pe uliţă.
Sunt amintiri frumoase cu, care o să rămânem toată viaţa... dar oare copiii din ziua de azi mai au parte de aşa ceva... sau doar de jocuri pe calaculator şi bunici "de oraş"?
Kissssssssssss
PS O să revin şi cu ceva diferenţe între Sibiu şi Mediaş...